Instalații de ventilare și climatizare

Sistemele de ventilare şi climatizare reprezintă o mare diversitate, atât sub aspectul alcătuirii, al modului de echipare a instalaţiilor, al tipului elementelor componente, al dimensiunii instalaţiilor după mărimea debitelor de aer vehiculat, al puterilor termice (de încălzire, de răcire) şi al presiunilor generate, cât şi după modul de realizare a schimburilor de aer al încăperilor, al nivelurilor de temperatură, presiune şi umiditate realizate în încăperi.

Tipul clădirii căreia îi este destinată o instalaţie de ventilare sau climatizare îşi pune amprenta specifică asupra instalaţiei, în special, prin soluţia adoptată, modul de realizare tehnic (aspect, trasee, etanşeitate, asigurare parametri, nivel de zgomot, automatizări, exploatare şi întreţinere etc.).

Diferenţiate în mare măsură după tipul clădirilor (civile, industriale) la care se montează, ele au fost concepute pentru introducerea şi evacuarea lesnicioasă a aerului, pentru reglarea debitului de aer introdus/evacuat, pentru dirijarea acestuia spre anumite zone ale încăperilor etc. Dispozitivele de ventilare naturală îmbracă următoarele tipuri constructive: ferestre mobile, coşuri de ventilare, deflectoare şi luminatoare.

Ventilarea mecanică reprezintă sistemul la care schimbul de aer al unei încăperi (clădiri) şi vehicularea aerului prin canale şi elementele aparatelor (agregatelor) şi instalaţiilor se efectuează forţat, cu ajutorul ventilatoarelor. Se pot asigura astfel debite de aer constante în timp, în încăperile supuse ventilării, ceea ce permite diluarea permanentă a noxelor degajate. În plus, aerul poate fi filtrat şi, după caz, încălzit/răcit/umidificat/ uscat. Mişcarea aerului introdus în încăperile ventilate poate fi dirijată şi controlată ca direcţie şi sens de deplasare. În încăperi, după necesitate, poate fi creată suprapresiune sau subpresiune. O parte din aerul evacuat din încăperi poate fi recirculat, constituind o sursă de economisire a energiei termice. Se poate, de asemenea, recupera căldura din aerul evacuat în exterior.

Cînd instalaţia deserveşte încăperi cu nivel de zgomot redus, se intercalează, atât pe circuitul de refulare, cât şi pe cel de evacuare, câte un atenuator de zgomot. Acestea pot fi montate în centrala de ventilare sau pe canalele de aer. În anumite situaţii se montează un recuperator de căldură, care poate fi amplasat, după caz, în centrala de ventilare, pe acoperiş sau pe traseul canalelor de aer.

Priza de aer proaspăt (PA) reprezintă elementul instalaţiei cu ajutorul căruia preluăm aer exterior. Ea trebuie amplasată în locuri curate, ferite de praf, neînsorite, departe de grupurile sanitare. Faţă de sol trebuie amplasată la o distanţă de cel puţin 2 m. Se poate amplasa pe perete, în ferestre, în spaţii verzi sau, dacă este posibil, se poate combina cu o fântână arteziană. Gura de evacuare a aerului viciat în exterior (GE) se amplasează de regulă pe acoperiş şi, mai rar, pe pereţii exteriori. Distanţa dintre PA şi GE trebuie să fie de 10 m pe orizontală sau 5-8 m pe verticală. Încăperea în care se montează echipamentul necesar ventilării unei încăperi sau clădiri, numită centrală de ventilare, se amplasează în subsolul clădirii, la un nivel intermediar sau pe acoperiş. Amplasarea se face astfel încât să fie cât mai aproape de încăperile deservite.

Instalaţiile de climatizare, numite şi instalaţii de aer condiţionat, trebuie să asigure menţinerea parametrilor aerului din încăperile deservite în limite dinainte stabilite, în tot timpul anului, indiferent de variaţia factorilor meteorologici, de gradul de ocupare a încăperilor, de desfăşurarea proceselor de producţie, cu alte cuvinte, indiferent de modificarea mărimii sarcinilor termice (de încălzire şi răcire) şi de umiditate. Ele au rolul de a asigura condiţiile de confort termic în clădirile civile, social-culturale, sau de a asigura parametrii necesari ai aerului interior (temperatură, umiditate relativă) în cazul instalaţiilor de climatizare tehnologică. În acelaşi timp trebuie să asigure introducerea de aer proaspăt necesar diluării CO2 degajat de ocupanţi.

Deoarece sarcinile termice (de încălzire, de răcire) şi de umiditate ale încăperilor se modifică permanent şi în limite largi, iar parametrii microclimatului interior trebuie menţinuţi constanţi, rezultă că aerul tratat, introdus în încăperi, trebuie să aibă permanent (în tot timpul anului) parametri variabili.

Ca urmare, aerul trebuie tratat într-un aparat (agregat/centrală) unde suferă o suită de procese termodinamice simple (încălzire, răcire, umidificare, uscare) într-o anumită ordine, în funcţie de procesul de tratare complexă. Pentru realizarea acestei tratări complexe este necesară şi o instalaţie de reglare automată aferentă. Instalaţiile în care tratarea complexă este alcătuită numai din 2-3 procese termodinamice simple se numesc instalaţii de climatizare parţială. Instalaţiile de climatizare sunt folosite la două categorii de clădiri: civile şi industriale. De aici îşi trag şi numele: instalaţii de climatizare în scopuri de confort şi instalaţii de climatizare tehnologică.

IP"Gazproiect"SA execută lucrări de proiectare a :
- sistemelor de ventilare;
- sisteme de condiționare;

Exemple de lucrări :

Republica Moldova, Chisinau str.Vadul lui Voda,68
Republica Moldova, Chisinau str.Vadul lui Voda,68